Treceți la conținutul principal

O mare de lacrimi de Ruta Sapetys Recenzie

Puteți comanda romanul  de pe Librăria Online Libris. Găsiți multe cărți de beletristică și aveți transport gratuit acum dacă comandați de cel puțin 30 de lei, dacă nu, plătiți doar 4,99 de lei transportul.

      Romanul „O mare de lacrimi” este o carte densă, care a luat naștere după multe cercetări făcute de autoarea sa, Ruta Sepetys. Ea ne prezintă un adevăr istoric crud, perioada celul de al Doilea Război Mondial, în Germania, prin ochii a patru tinere personaje: Joana, Florian, Emilia și Alfred. Fiecare dintre ei este o victimă a războiului, pe care nu l-au vrut niciodată și contra căruia trebuie să supravețuiască în condiții crâncene. Ei nu au o perspectivă a viitorului clară, acest lucru fiind greu de închipuit de personaje, ci mai degrabă aceștia își rememorează trecutul fericit, împreună cu familiile lor acasă, atunci când aveau un trai liniștit. Fiecare poartă un secret, fiind în același timp măcinați de gândul sorții pe care au putut-o avea cei pe care i-au lăsat în urmă. Cei patru ajung să se întâlnească, să trăiască împreună cea mai cumplită experiență a vieții lor, marcându-i pe fiecare în mod diferit. Cu toatea acestea, războiul nu e cel rău lucru prin care personajele trec, evenimentul tragic central fiind scufundarea vaporului Wilhelm Gustloff în Marea Baltică, odată cu miile de pasageri aflați la bord. Acesta este cea mai mare catastofă maritimă înregistrată vreodată, dar care nu este cunoscută multora. Așadar, lupta lor de a ajunge la ceea ce pare că îi va salva este cumplită pentru ca, mai apoi, și această speranță să se scufunde...la propriu.

„Stăteam pe verandă, cu mâini tremurânde și reci. Spaima mea nu a dispărut niciodată, dar cu fiecare an ce trecea se retrăgea ușor, ca un reflux al memoriei ce aluneca înapoi, în mare. Teroarea revenea în special noaptea, dar Joana era întotdeauna acolo ca să o alunge.”

Făcând cunoștiiință cu personajele, am întocmit o mică descriere a fiecăruia. 
Joana este o lituaniană, care se dovedește a avea o incredibilă tărie de caracter. Este mereu în sprijinul celor care au nevoie de ajutor, fiind infirmieră, acesta reprezentând motivul pentru care reușeste să se îmbarce pe vapor. În ciuda ororilor pe care le vede, ea rămâne lucidă și consecventă.
Emilia este o tânără de origine polonă, ce se află la polul opus față de Joana, ea este extrem de speriată, slabă chiar, ea trebuie nu numai să-și poarte propria grijă ci și a copilului pe care îl poartă în pântece. 
Florian: prusac, este un personaj dârz, indepenent dar care totuși empatizează și devine ajutor celorlalți slabi. Este un personaj emigmatic, însă autoarea îi dezvăluie identitatea și trecutul spre final, atunci când devinde altcineva. 
Alfred: este un tânăr care lucrează pe vas, personal îl pot considera ușor malițios, este mândru și orgolios, el fiind cel care mi-a creat o stare de indispoziție, fiind înfummurat. El ne relatează mersul lucrurilor de pe vas înainte de plecare, sub forma unor scrisori adresate iubitei lui. 
Romanul dezvoltă și unele momente de tihnă, în care personajele au timp de respiro. Sunt într-adevăr singulare acestea, dar autoarea pare să instaleze și clipe de acest gen nu doar pentru personaje încercate de soartă ci și pentru cititor, care cu siguranță trăiește la aceași intensitate fiecare clipă. Ruta Sepetys mai presară și episoade de iubire, altele care îți vor stoarce lacrimi, iar altele care te vor tulbura de-a dreptul.
 „O mare de lacrimi” este un roman organizat modern, în capitole scurte, dimanice care te vor face să-ți dorești mereu să afli ce se va întâmpla cu cei patru. Finalul cărții este într-un total dezacord, la nivelul atmosferei, față de întreg romanul. În încheiere, doar unele personaje vor ajunge să moară din cauza batrâneții și nu din cauza nefericitului eveniment. Așa cum ne spune și nota autoarei, nu vom putea să cunoaștem istoria niciodată, pe deplin, însă dacă vom citi poveștile supravețuitorilor ei vom fi cu siguranță mai aproape de adevărul lumii noastre.
(Simona)

„Noi, cei care am supraviețuit, nu suntem adevărații martori. Adevărații martori, cei care se află în posesia adevărului nerostit, sunt cei care s-au înecat, cei care au murit, cei care au dispărut.”

Simt că sunt trădat, pentru că mi s-a prezentat ceva ascuns din istorie și trebuie să-i mulțumim Rutei Sapetys că ne-a adus aceste informații ascunse. Titanicul pe care-l credeam cel mai mare dezastru maritim, este insignifiant după ce citești acest roman istoric. Cu toate că este o ficțiune istorică, scriitoarea știe să diferențieze elementele istorice de cele fictive și după ce terminăm lectura găsim la finalul cărții bagajul ei de informații, resurse și întreg procesul care a condus la cosolidarea acestui emoționant roman. 
Este incredibil cum unele orori ies în față, sunt mediatizate, iar altele sunt ascunse. Personajele create de autoare sunt desprinse din perioada aceea și nu le surprinde doar pe vas, ci din acele momente de criză, în care trebuiau să se salveze. Ruta a prezentat patru personalități diferite și a creat imaginea coșmarescă a războiului. Încă de la început suntem șocați de ceea ce se întâmplă cu persoanele nevinovate, victimele colaterale, iar ceea ce se întâmplă pe parcus, îți poate sfâșia inima.
(Claudiu)


Nota: 10/10 (Simona) 10/10 (Claudiu)
Titlu: O mare de lacrimi
Autor: Ruta Sepetys
Editură: Editura Epica
Recenzie: Simona și Claudiu




Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre finalul Serialului The Vampire Diaries

Cu fiecare serial care se sfârșește mă simt din ce în ce mai secătuit de tinerețe, pentru că serialul de față am inceput să-l urmăresc încă de la primul sezon. Aveam de gând să public această postare exact după ce am vizualizat live episodul, dar nu am reușit să o finalizez din pricina tuturor sentimentelor pe care mi le-a transmis acest episod. Cu acest ultim episod pot confirma că ne-am întors la emoțiile primelor sezoane de aur. Micul joc oferit de Katherine și întoarcerea ei în serial ca antagonistă, pe care nu ai cum sa nu o îndrăgești și s-o urăști în același timp, l-am așteptat de foarte mult timp. Surpriza este că episodul nu a fost previzibil. Nu cred că sunt singurul care bănuia că Bonnie va muri, însă creatorii au ales altceva. Bonnie si-a regăsit încrederea și a salvat orașul împreună cu un alt personaj care a ademenit-o pe Katherine direct în bătaia flăcărilor iadului. Cred că replica ,,fight, love" a lui Enzo ne-au trezit sentimentele, iar când am

O serie de evenimente nefericite 1: Înneguratul început de Lemony Snicket Recenzie

Puteți comanda  romanul    de pe  Librăria Online Libris . Găsiți multe  c ărți de beletristică   și aveți transport gratuit acum dacă comandați de cel puțin 30 de lei, dacă nu, plătiți doar 4,99 de lei transportul. „Dacă vă plac poveștile cu final fericit, atunci poate ar fi mai bine să vă apucați de altă carte. În aceasta, nu doar că lipsește finalul fericit, dar nu există nici măcar un început fericit, iar între început și sfârșit sunt puține momente fericite.      O serie de evenimente fericite este o serie de cărți,care te surprinde de la început prin tonul și avertismentul din incipit. Înneguratul început ne introduce în lumea conturată de narator care ne prezintă de la bun început că aceast univers nu va fi unul cu un final fericit și că dacă suntem învățați cu o astfel de poveste, ar trebui să ne oprim din citit și să ne apucăm de o altă carte. Pe mine acest lucru m-a intrigat și mai mult și am riscat, asumându-mi acest avertisment.     Primul volum al seriei începe

De ce mă întrebați?

      Într-adevăr, lumea a luat-o razna și iubirea stă ascunsă printre colțurile lumii, de parcă existența ei ne-ar consuma. Putem fi de acord cu faptul că iubirea nu-i ușoară și că perioada dragostei este nedeterminată, dar dragostea nu este o știință sau vreo boală cu toate că ne putem scrie fiecare o rețetă când apar simptomele: fluturi în stomac, vise, atingeri și priviri pătrunzătoare. Reveria este benefică, dar nu visând la iubire ajungem să avem parte de ea, ci acționând.         Problema oamenilor din prezentul nostru este că nu mai acționează, oamenii nu mai speră și uneori ajung chiar să nu mai viseze. Nu condamn în totalitate această întorsătură pentru că adevărul este în fața ochilor noștri. Chiar și profa mea genială de latină mi-a dat dreptate, când am avut de făcut încă un eseu despre al 99-lea scriitor latin, care vorbea despre iubirea lui. Analizând fragmentele operei, mijloacele stilistice și sentimentele dăinuitoare, am ajuns să termin eseul mai spre seară. Citi