Treceți la conținutul principal

RECENZIE: În ape adânci de Paula Hawkins Recenzie

Pornind în lectura Paulei Hawkins cu experiența cinematografică a thrillerului Fata din tren, am parcurs toate cele 428 de pagini, fiind dominată de tensiunea imprevizibilului, pe care aceasta o mânuiește cu vârf și îndesat. Autoarea se dovedește a fi încă o dată, o adevărată maestră creatoare a personajelor duplicitare, care nu par deloc a fi ceea ce reprezintă la o primă impresie. Pe rând, pe parcursul cărții, fiecare protagonist devine suspect și culpabil de vină, pentru ca mai apoi în următoarele fraze, să se absolve de vinovăție și atenția noastră să se focusese pe un alt posibil suspect.

Începutul romanului ne-o înfățișează pe Jules reîntorcându-se după mulți ani în satul natal, în urma morții surorii sale, Nel. Avem acces la toate intimitațile din copilăria celor două surori, ni se destănuie natura relației lor și implicit de ce se ajunge în acest punct. Tot încă din primele pagini, înțelegem involuntar că acest loc este încărcat de un magnetism negativ, care îl transformă într-un loc al sinuciderilor consecutive nefericite, atât în trecut și care devin realizabile chiar și în prezentul romanului pentru diferite protagoniste feminine. 

„Beckford nu e un epicentru al sinuciderilor. Beckford e un loc unde te descotorosești de femeile nesupuse.”

Ca teme de menționat ar fi categoric cea principală, tema misterului, care planează pe tot parcursul cărții, fiind și cea de căpătâi atunci când vorbim de publicațiile acestei autoare. Am mai observat un raport aleatoriu între planul evenimențial al trecutului îmbinat cu cel al prezentului, fapt ce a creat dinamism în momentul lecturii, dar și implicit confuzie. Ușor de sesizat a fost și tema iubirii, care ne este înfățișată la diferite vârste și în diferite ipostaze, între eroii romanului.

„Un picior înaintea celuilat până în capătul desișului, un picior înaintea celuilalt ca să se-abată de la potecă, o mică poticneală în jos, și apoi un picior înaintea celuilat, în apă.”

Nel va începe o serie de investigații încă din timpul vieții, și scrie o carte despre sinuciderile locale nefaste, miturile și poveștile despre vrăjitoare și modurile în care fuseseră ele pedepsite, fragmente ce apar intercalate printre paginile romanului. Poliția va demara investigațiile necesare pentru o posibilă crimă sau sinucidere a lui Nel, însă șirul evenimentelor dramatice nu se oprește aici, deoarece o nouă dispariție va avea loc. De aceasta dată, victima este o adolescentă Katie, prietena Lenei în vârsta de 15 ani. Și, acestea două nu vor fi singurele dispariții dramatice feminine, autoarea ne relatează destinul antecedent al lui Lauren, a cărui destin nefast  își găsește sfârșitul tot în Bulboana Înnecaților. 

„Unii spun că femeile au lăsat ceva din ele în apă, alții spun că apa păstrează ceva din puterile lor, fiindcă de atunci le-a atras spre țărmurile sale pe cele fără noroc, pe cele disperate, pe nefericite, pe rătăcite. Vin aici ca să înoate cu surorile lor.”

Am simțit de nenumărate ori pe parcursul cărții că autoarea vrea să tradeze încrederea confesivă pe care o promovează în interiorul cărții, deoarece de multe ori am fost distrasă de la o analiză rațională, imparțială a cazurilor de dispariție. Mi-a plăcut că totuși, Paula Hawkins ne-a oferit o perspectivă detaliată a tuturor personajelor implicate, mai mult sau mai puțin în evenimențial, acest lucru nefiind tocmai un lucru care să faciliteze o posibilă intuiție a criminalului. În ape adânci devine extrem de difuz și greu de descifrat, însă autoarea are grijă să ne destăinuie cine este cu adevărat inculpatul tuturor evenimentelor, în final atunci când orice presupuderi făcute de către cititor devin nule și invalide. Finalul a fost neașteptat, iar făptașul ne este destăinuit în ultimul paragraf al cărții, ceea ce m-a nemulțumit nespus deoarece simțeam nevoia de explicații suplimentare, care să-mi elucideze misterul atât de intens trăit. Sau poate fi o strategia de a autoarei de a continua acest final sec într-un alt viitor roman...Cine știe, însă dacă așa va fi, fiți siguri că veți fi primii care vor afla de la noi. :D


Nota: 10/10
Titlu: În ape adânci
Autor: Paula Hawkins
Editura: Editura Trei (Young Fiction Connection)
Recenzie: Simona

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre finalul Serialului The Vampire Diaries

Cu fiecare serial care se sfârșește mă simt din ce în ce mai secătuit de tinerețe, pentru că serialul de față am inceput să-l urmăresc încă de la primul sezon. Aveam de gând să public această postare exact după ce am vizualizat live episodul, dar nu am reușit să o finalizez din pricina tuturor sentimentelor pe care mi le-a transmis acest episod. Cu acest ultim episod pot confirma că ne-am întors la emoțiile primelor sezoane de aur. Micul joc oferit de Katherine și întoarcerea ei în serial ca antagonistă, pe care nu ai cum sa nu o îndrăgești și s-o urăști în același timp, l-am așteptat de foarte mult timp. Surpriza este că episodul nu a fost previzibil. Nu cred că sunt singurul care bănuia că Bonnie va muri, însă creatorii au ales altceva. Bonnie si-a regăsit încrederea și a salvat orașul împreună cu un alt personaj care a ademenit-o pe Katherine direct în bătaia flăcărilor iadului. Cred că replica ,,fight, love" a lui Enzo ne-au trezit sentimentele, iar când am

O serie de evenimente nefericite 1: Înneguratul început de Lemony Snicket Recenzie

Puteți comanda  romanul    de pe  Librăria Online Libris . Găsiți multe  c ărți de beletristică   și aveți transport gratuit acum dacă comandați de cel puțin 30 de lei, dacă nu, plătiți doar 4,99 de lei transportul. „Dacă vă plac poveștile cu final fericit, atunci poate ar fi mai bine să vă apucați de altă carte. În aceasta, nu doar că lipsește finalul fericit, dar nu există nici măcar un început fericit, iar între început și sfârșit sunt puține momente fericite.      O serie de evenimente fericite este o serie de cărți,care te surprinde de la început prin tonul și avertismentul din incipit. Înneguratul început ne introduce în lumea conturată de narator care ne prezintă de la bun început că aceast univers nu va fi unul cu un final fericit și că dacă suntem învățați cu o astfel de poveste, ar trebui să ne oprim din citit și să ne apucăm de o altă carte. Pe mine acest lucru m-a intrigat și mai mult și am riscat, asumându-mi acest avertisment.     Primul volum al seriei începe

De ce mă întrebați?

      Într-adevăr, lumea a luat-o razna și iubirea stă ascunsă printre colțurile lumii, de parcă existența ei ne-ar consuma. Putem fi de acord cu faptul că iubirea nu-i ușoară și că perioada dragostei este nedeterminată, dar dragostea nu este o știință sau vreo boală cu toate că ne putem scrie fiecare o rețetă când apar simptomele: fluturi în stomac, vise, atingeri și priviri pătrunzătoare. Reveria este benefică, dar nu visând la iubire ajungem să avem parte de ea, ci acționând.         Problema oamenilor din prezentul nostru este că nu mai acționează, oamenii nu mai speră și uneori ajung chiar să nu mai viseze. Nu condamn în totalitate această întorsătură pentru că adevărul este în fața ochilor noștri. Chiar și profa mea genială de latină mi-a dat dreptate, când am avut de făcut încă un eseu despre al 99-lea scriitor latin, care vorbea despre iubirea lui. Analizând fragmentele operei, mijloacele stilistice și sentimentele dăinuitoare, am ajuns să termin eseul mai spre seară. Citi